DUMNEZEU vs STIINTA

Cititi urmatoarea poveste adevarata


Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare


Esti crestin, nu-i asa, fiule?



Da, dle, spune studentul

Deci crezi in Dumnezeu?

Cu siguranta

Dumnezeu e bun?

Desigur, Dumnezeu e bun.

E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?


Da

Tu esti bun sau rau?

Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?


Da, dle. As incerca.



Deci esti bun.

N-as spune asta.

Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…


Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.



El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

Pai…, da, spune studentul

Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”

De unde vine Satana?

Studentul ezita. De la Dumnezeu.

Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

Da, dle.

Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?


Da


Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

Da

Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?



Nu, dle. Nu L-am vazut.

Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?

Nu, dle, nu l-am auzit.

L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?

Nu, dle, ma tem ca nu.

Si totusi crezi in el?

Da.

Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

Dle profesor, exista caldura?

Da

Si exista frig?



Da, fiule, exista si frig.

Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice.

'Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corps au obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corps au material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.

Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.


De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?

Poti explica in ce fel?

Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?


Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?


Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.


Daca ai citit pana aici si zambesti cand ai terminat, trimite asta prietenilor si familiei, cu titlul “Dumnezeu vs. stiinta”

PS: Studentul era Albert Einstein.

Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. stiinta in 1921….




Completare: S-a afirmat de catre unii medici-chirurgi ca dupa zeci de ani de practica nu au identificat si probat existenta


"sufletului", in concluzie acesta nu ar exista nefiind perceput.

Un medic a sustinut aceasta si in fata unui calugar incercand sa combata existenta sufletului si a lui Dumnezeu.

Replica, calugarului a fost: dar durerea doctore exista? Da, a spus acesta sunt convins ca exista: Si cum poti dovedi?

Edgar Cayce, celebrul medium american considera ca modalitatile de patrundere a bolilor si suferintei corpului uman, sunt urmarea “otravurilor cognitive”, secretate de gandurile negative. Astfel in Statele Unite s-a lansat o adevarata campanie a optimismului si celebrul indemn “think positive” s-a popularizat tot mai mult in randul oamenilor.

Cayce spunea: Gandind pozitiv putem vindeca, gandurile optimiste avand puterea de a actiona benefic asupra organismului regland activitatea glandelor vitale. Cayce recomanda pentru aceasta un mijloc simplu si fundamental de meditatie, prin intermediul rugaciunii Tatal Nostru. Totodata, el explica corespondenta dintre fiecare verset al rugaciunii si respectivii centrii glandulari ce sunt influentati de aceasta. „Trebuie sa incerci sa resimti fiecare val de semnificatie al fiecarui verset, sa extragi sensul energetic al acestuia si sa il directionezi catre organul in cauza, sa simti cum acest verset curge prin corpul tau. Caci se produce in corpul fizic un raspuns la reprezentarile corpului energetic: se construieste astfel o reactie chimica, fiind posibila vindecarea“, concluzioneaza autorul.

Iata dar, dupa Edgar Cayce, corepondenta intre versetele rugaciunii si principalele glande endocrine stimulate:

Tatal nostru care esti in Ceruri- actioneaza asupra glandei pituitare, cu rol de declansator al procesului

Sfinteasca-se numele Tau- actioneaza asupra glandei pineale

Vie Imparatia Ta -deschide tiroida si regleaza functia acesteia

Faca-se Voia Ta, precum in Cer -deschide tiroida

Asa si pe Pamant -actioneaza asupra timusului

Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi- deschide gonadele, glandele sexuale masculine si feminine

Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri- actioneaza asupra glandelor suprarenale

Si nu ne duce pe noi in ispita- actioneaza asupra celulelor Lyden

Si ne izbaveste de cel rau - actioneaza din noi asupra timusului

Ca a Ta este Imparatia -actioneaza din nou asupra tiroidei

Si puterea -actioneaza asupra glandei pineale

Si Marirea- redeschide pituitara

AMIN - formula de inchidere a acestor centri energetici si de reconectare la planul terestru.

Astfel Cayce este de parere ca riscul aparitiei unor boli sau afectiuni nervoase este mai scazut pentru persoanele care gandesc pozitiv sau se roaga in mod frecvent..

Este adevarata aceasta informatie, adica legatura vibrationala intre rugaciunea Tatal Nostru si glandele endocrine, ea fiind recunoscuta astazi si de preoti.

Ce este de adaugat, este faptul ca rugaciunea aduce in cimpurile energetice umane, in aura, energia divina, lucreaza asupra sistemului nervos, apoi pe glandele endocrine in special pe hipofiza, apoi starea informationala de bine este transmisa tuturor celulelor cu ajutorul aparatului circulator si, in special, al sistemului sanguin.

Parintele Arsenie Boca, arata in cartea sa Mare indrumator al sufletelor in sec.XX ca: "Adevarat este ca o baza biologica a patimilor si a urmarilor lor o formeaza si glandele endocrine al caror echilibru sau dezechilibru functional se rasfringe in toata fiinta omeneasca".

Mai adauga parintele: "Oamenii au ajuns in robia patimilor, cenzura mintii lor a slabit si omul si-a pierdut libertatea. Fiecare patima poate fi o caramida a unui zid care il indeparteaza pe om de Creatorul sau”.

Sa alegem sa incetam a construi ziduri, sa incercam a darima ceea ce a fost construit gresit pentru a ne resacraliza, asa cum am venit in chip de copil, plini de Dumnezeu.

Putem face acest lucru prin rugaciuni si post, asa cum frumos ne indeamna parintele Arsenie Boca: "Trupul nu se poate trata decat prin post, caci el nu stie si nu recunoaste convingerile, pentru ca atunci puterile potrivnicului slabesc si porcii patimilor nu mai vin sa se scalde, nemaiavand locas, postul putand lucra chiar si asupra patimilor mintii – ochii vad lucrurile, mintea vede gandurile. Postul curăţeşte ochiul, rugăciunea curăţeşte mintea. Rugăciunea are şi stări superioare, când izbăvindu-se patimile, se deapănă de la sine fără cuvinte, într-o nesfârşită dragoste de Dumnezeu, de oameni şi de toată făptura".

APA VIE

Apa vie: salvează vieţi, întârzie îmbătrânirea

Apa săracă în deuteriu a fost inventată de români şi premiată în străinătate. Un doctor din Timişoara o foloseşte pe bolnavii de cancer, pentru a le dubla durata de viaţă. NASA a studiat-o ca să o ia pe Marte. O jumătate de litru costă 15 lei şi nu e medicament. Se cumpără mai mult online.

Gianina M. din Lugoj ar fi trebuit să fie demult pe lumea cealaltă. La 17 ani are un cancer mai vechi. Au trecut deja trei ani, boala ei e perfect stabilă şi fata trăieşte ca tot omul sănătos. S-a făcut bine bând în fiecare zi “apa vie”, produsă la Râmnicu – Vâlcea de gulerele albe ale Institutului Naţional de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice. Apă sărăcită în deuteriu, au numit-o cercetătorii; lumea i-a zis direct “apă miraculoasă”.

“De trei ani, Gianina bea numai apă din aceasta, cam un litru jumătate pe zi şi nu mai foloseşte deloc citostatice. Mama îi prepară şi supa cu apa respectivă. Nu a făcut metastază, deci practic e ca şi vindecată”, ne-a spus doctorul Nicola Trăilă, şeful Clinicii de chirurgie oncologică din Spitalul Municipal Timişoara. Numai cu apa a prelungit vieţile a câteva zeci de canceroşi. “La cazurile avansate nu a vindecat boala, ci a dublat durata de viaţă. Cele mai bune rezultate au fost la cazurile incipiente, la copii şi la tineri. Iar la chimioterapie taie greaţa, bolnavul nu mai varsă şi e mai puternic. Atenţie, nu este un medicament, ci doar completează medicamentaţia”, ne-a mai explicat doctorul Trăilă. Şi el bea zilnic apă, dimineaţa, în ceai. Ca să aibă efect, trebuie să bei fără pauze.

Japonez îndrăgostit de apa miraculoasă: a luat 20 de tone
Există, însă, un japonez care se şi îmbăiază în “apă vie” cumpărată din România. Avea un cancer esofagian şi doctorii îi mai dăduseră câteva luni. Profesor universitar fiind, ştia de apă. A luat avionul din Tokyo, s-a dus la Râmnicu – Vâlcea, s-a întors acasă cu promisiunea că i se pun rapid 20 de tone pe vapor. Au trecut opt ani, omul se simte ca şi cum n-ar fi fost bolnav niciodată. “A ajuns cel mai înfocat fan al apei. Zice că se îmbăiază în ea fiindcă e bună pentru epidermă, ba chiar îşi face şi sake din ea”, râde profesorul Ioan Ştefănescu, directorul institutului. Şi el bea de vreo 15 ani, la cafea.

“Aproape toată lumea din secţie consumă şi de aia sunt toţi foarte zglobii şi cu poftă de viaţă”, zice. S-au făcut cercetări pe şoareci şi pe găini; rezultatul a fost că cei adăpaţi cu apă vie au trăit mai mult şi au fost mai sănătoşi. Deuteriul este un izotop al hidrogenului considerat responsabil pentru îmbătrânire şi nu numai. Cu cât ai mai puţin deuteriu în sânge, cu atât e mai bine, zic cercetătorii.

Doctorul dermatolog Ioan Nedelcu a folosit apa pe pacienţii săi. A şi creat o gamă de creme pentru întreţinere pe bază de apă echilibrată în deuteriu. “Încetineşte îmbătrânirea cutanată, e spectaculoasă. Şi pentru acnee e grozavă, şi pentru psoriazis. Mi-a luat patru ani să realizez această gamă, iar acum conţine 19 produse diferite pe bază de apă. Produsele sunt unice, dar nu foarte cunoscute. Pentru a populariza linia este nevoie de multe sute de mii de euro, dar nu am aceşti bani”, spune doctorul Nedelcu.Mai demult au ajuns la institut şi nişte cercetători de la NASA, dornici să ia apa pe Marte, pentru “un transport de fiinţe vii”. Au studiat, s-au minunat, dar urmarea nimeni n-o ştie. Asta s-a întâmplat după ce invenţia fusese copleşită de premii şi medalii, la Saloanele de la Bruxelles, Geneva, Londra şi Budapesta.

Ungurii cumpără jumate din producţie, japonezii – 15%
Cum s-a “născut” apa? S-a întâmplat prin anii ’80 şi a avut doi “tătici”; unul este chiar directorul institutului de astăzi. Atunci ei studiau apa grea. La apa vie au ajuns fără să vrea, că intra în tehnologia de producere a apei grele. Abia după patru ani au obţinut… un litru de apă săracă în deuteriu. “Primul nostru şoc: nu avea nici un element de toxicitate, nici o urmă de nenatural. Prin ’86 am obţinut şi brevetul, iar bolnavii au început să curgă la uşa institutului”, zice profesorul Ştefănescu.

Afacerea a început odată cu un anunţ – un ungur cumpăra sute de tone de apă. “Noi ne chinuiam cu un litru… ce să facă, ăla, domne, cu sute de tone? Ne-a cumpărat o tonă, a doua şi am început să ne dezvoltăm. Noi, până la el, nu ştiam că e atât de bună pentru sănătate. Prin 2000 exportam până la 150 de tone pe an (adică 150.000 de litri). El o cumpăra de la noi ca apă distilată, îmbuteliată sub un nume ales de el, şi o vindea bolnavilor ca apă potabilă, terapeutică”. Pe sticlă nu scria unde e făcută. Când ungurul n-a mai putut plăti, directorul şi-a luat alt partener. Inginerul Cristian Mladin s-a angajat să cumpere şi să plătească regulat. Directorul i-a făcut şi un transfer de brevet, legal, iar acum partenerul său este cel care o produce în institut şi o vinde mai departe sub numele de Qlarivia. O jumate de litru costă 15 lei şi conţine de cinci ori mai puţin deuteriu decât apa obişnuită.

Cel mai mult o cumpără tot ungurii (40%-50%) şi japonezii (10-15%). Restul se duce la românii bolnavi şi la câţiva pacienţi din SUA, Germania şi Turcia. Însă un american a cumpărat 180 litri fără a fi bolnav, numai pentru întreţinere. “Ne aflăm exact unde trebuie. Procentul vânzărilor în ţară e în creştere, mergem cu paşi mărunţi, pentru a testa piaţa. Exportăm maximum 150 de tone pe an fiindcă e încă afacere la scală mică”, zice inginerul Mladin. E scumpă fiindcă se face puţină apă, iar 60% din preţul de cost e energie pură. “Una e să distribui cu furgoneta, alta cu camionul. E mai mult un hobby, deocamdată trăiesc din alte afaceri”, zice stăpânul afacerii.

Dacă respiri pe instalaţia de îmbuteliere, o speli opt ore
La institut, apa se produce continuu, zi şi noapte, într-un turn înalt de 30 de metri care “munceşte” 8.000 de ore pe an, cu cinci angajaţi. E ca un imens cazan: se pompează apă normală de Bistriţa, urcă pe conducte până în vârf, este distilată, curăţată de deuteriu şi revine jos, în jet anemic, pe un furtunaş. Se pune în nişte containere din plastic alb, se ozonifică, se decontaminează, apoi merge în altă parte, la instalaţia de îmbuteliere. Asta e ca-n filmele SF, a costat 70.000 de euro – e un soi de vitrină perfect curată, cu comandă computerizată şi plină de tot soiul de ţevi, furtune şi orificii.
Vreo patru oameni îmbrăcaţi în alb, cu măşti, mişună concentraţi pe lângă ea.

Dacă respiră vreunul pe instalaţie, dacă strănută sau dacă lasă o amprentă pe anumite piese, trebuie spălată toată instalaţia! Iar spălarea durează opt ore. În alt birou se face analiză izotopică a apei, cu nişte aparate de o “tehnologie incredibilă”; nişte fire ultrasubţiri, de abia le vezi cu ochiul liber. Prin ele circulă tot felul de substanţe. Numai instalaţia asta a mai costat un milion de euro. Scump, dar merită. Căci “părinţii” apei vii sunt siguri că invenţia lor va salva multe vieţi, de aici încolo.

http://www.infonews.ro/stire/499490-apa-vie-o-minune-100-romaneasca-salveaza-vieti-intarzie-imbatranirea.html

WEIRD HOUSES - CASE CIUDATE

A Village in Holland ....... . . With no roads AT ALL!

Un satuletz in Olanda - un adevarat colt de Rai - nu exista asfalt... pentru ca nu exista nici un drum, nici o sosea ...numai canale ...pe care se face si aprovizionarea si transportul catre alte locuri ..

Spanzuratii pe conducatori !!!

Nu inteleg de ce tipa Basescu la mine.
De ce ma ameninta ca intra Romania in colaps.
În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintodeauna. De când m-am născut.
Comunistii, nu stiu cum se facea, dar nu se ajungeau fara sa ne ia la contract porcul din cotet. Erau stapani pe livada noastra, pe cazanul cu tuica, pe orataniile din batatura.

Pe capitalisti i-am primit cu bucurie generoasa, aproape nefirească.Trezirea din reverie m-a dus in primul colaps. In dificultate a fost tara si la mica privatizare, si la marea privatizare, si dupa ce am scapat de primul FMI, si cand duduia economia, si cand cautam luminita de la capatul tunelului, pe care vad ca n-am mai gasit-o. Va fi fiind, probabil, lumanarea de la capataiul parintilor si bunilor nostri.

Si-acum aud ca Romania se duce fix în faliment.

Iar Traian Basescu ma solicita sa fiu solidar nu stiu cu cine, sa dau 25% din leafa mea, 15% din pensia mea.

Ma uit la Basescu si nu seamana a om aflat in criza. Nici Guvernul sau Parlamentul nu sunt in criza. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate.

Dar, defectul meu, am avut ochi de vazut si urechi de auzit.

- Da. Aparatul de stat este urias. Dar nu populatia l-a făcut urias.Voi, clasa politică, l-aţi transformat în monstru.

- Dacs exista un monstru care capusează mediul privat, acela nu este profesorul, doctorul, inginerul, functionarul public; monstrul care a incalecat tara asta sunteti voi, clasa politica. Si pentru ca sunteti la putere peste tot, voi, PDL, sunteti grasul care l-a incălecat pe slab! Cu contributia anterioara, in ordine procentelor de reprezentare in structurile politice, a PSD (30%), a PNL(15%), a UDMR (6%) etc... Ati devastat Romania cum nici popoarele migratoare n-ar fi reusit. Si-apoi ati calarit tara, ati luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de cata clientela i-ati varat pe gat.

- Ati spart institutiile statului nu pentru ca asa era necesar, ci pentru ca va trebuiau posturi de conducere pentru clientela de partid.

- Ati creat institutii noi nu pentru ca nu functiona statul fara ele, ci pentru că ati avut un mofturos caruia, fiindca i s-a nazarit sa fie mare director, mare presedinte, i-ati fabricat o institutie.


(Vila lui Adrian Nastase din Zambaccian)

Si nu v-a ajuns: an de an, legislatura de legislatura, ati mai creat alte structuri; ati adus directori noi, ceilalti au ramas în sistem.

- Nu populatia ocroteste faradelegea in tara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot.

- Nu populatia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Si venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat.Voi, clasa politica, ati facut-o: in guvernele formate din partidele voastre, in parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat... institutia presedintelui Romaniei.

- Nu mama - mare din pamant a distrus industria, a vandut petrolul si rafinariile, a taiat padurile si a manarit pamanturile. Ministere conduse de voi, clasa politica, au facut-o. Prefecturile voastre, consiliile judetene ale voastre, primariile voastre.

- Nu populatia a prapadit banii statului – sute si mii de miliarde de lei, munti de bani- pe licitatii trucate, pe lucrări proaste, inutile, pe sosele cu gropi, pe autostrazi care inghit bani cu ghiotura, ci primarii vostri, ai clasei politice; consilierii vostri, ai clasei politice; miniştri vostri, ai clasei politice.

- Nu populatia a organizat doi ani intregi de dantuieli, de parcă venea sfarsitul lumii. Voi, clasa politica, ati făcut-o. Pe banii cui?!! Pe astia pe care-i tăiati azi de la pensionari!

- V-ati construit un aparat urias de represiune: ministere, agentii, deconcentrate conduse de voi si clientela voastra politica. Prin ei, controlati tot, terorizati institutiile mai ceva decat politia politica a lui Ceausescu.

- Nu populatia se afla in AGA si CA din companiile si bancile de stat, platite, am vazut, regeste, ci voi, clasa politica.

- Nu populatia a stricat tara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politica. Cum ati venit, ati distrus tot ceea ce a făcut guvernul de dinainte si ati luat-o iar de la zero. Si-apoi, ati rostogolit vinovatii intre voi, partidele politice, de parcă ati fi jucat ping-pong cu Romania.

Dati-va afara intai pe voi si clanurile voastre si-apoi sa v-atingeti de parintii nostri!

Si veniti, acum, sa ma trageti de urechi pe mine. Sa ne trageti de urechi pe noi, ca se duce Romania de rapa.

Vreti s-o scoateti din criza pe spinarea somerilor, a pensionarilor şi a bugetarilor de execatie, cei care va tin in spate alesii si numitii, in functiile de conducere.

Ce ce curaj? Cu ce moralitate?

Pana sa va atingeti de pensionarul ala slabanog, de profesorul care v-a pus creionul in mana, restructurati-va intai pe voi!

Dati-va afară si in şomaj pe voi, pe oamenii vostri, ai clasei politice, si dupa aceea scuipati pe noi.

Dupa aceea umblati la salariile si pensiile necajite.

După aceea sa-l certati pe batran ca mai are indrazneala sa traiasca sa duca Romania-n faliment, cu venitul lui... gras, de 500 sau 600 de lei.



1.Daca nu sunteti capabili sa comasati sau sa desfiintati institutiile de pomana create de voi, clasa politica, macar reduceti numarul de directori. Aveti o droaie de sefi. Ati umplut tara de sefi. Pe ei dati-i afara intai si dupa aceea ajungeti la pensionar. Sau la doctor.

2. Trei sferturi dintre directorii vostri pe care i-ati instalat, mot, in institutiile bugetare, au afaceri acasa. Fac afaceri cu banul public. Dati-i pe acestia afara! Nu ei să mănânce cu două guri, si de la firma lor grasa, si de la buget, iar altul sa crape de foame!

3. Luati-va clientela politica din toate AGA si CA-urile companiilor de stat, de pe langă primarii, consilii judetene si ministere. Aveti deja directori acolo, există specialisti.

4. Dati-va afara consilierii de la birourile demnitarului. De ce ati crede ca ei sunt mai putin paraziti pe buget decat profesorul?

5. Dati-va afara consilierii de pe lânga ministri, secretari de stat, subsecretari de stat, primari, prefecti, presedinti de consilii judetene, catel, purcel, directori generali, din companiile de stat, din parcurile industriale.

6. Incetati sa mai capusaţt ministerele (primariile, consiliile judetene) cu clientela pe care o serviti cu miliarde de euro.

7. Voi, clasa politica, ati creat si intretineti evaziunea fiscala si munca la negru. Oamenii vostri, ai partidelor,iîi protejeaza. Ii apara de functionari, sa nu-i descopere. Ii apara de lege.

8.Dupa ce veti face toate astea, abia atunci sa aveti indrazneala sa va legati de batranii acestei tari.
Asta este Romania, dle Basescu. O stiti, o cunoasteti, dar nu indrazniti sa va apropiati de clanuri. Dar va este la indemana sa-i jupuiti de vii pe batrani. Sunt inofensivi. Ascultatori. Mult prea blajini. Tacuti. Loviti-i cu nadejde! Ei nu tipa!

Mesaj primit de la prietenul meu Victor .

"Clasa politica postdecembrista este cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai aroganta din istoria Romaniei -Acad Florin Constantiniu

20 de ani de la Revolutia romana
La 20 de ani de la marea varsare de sange din decembrie 1989, Romania arata ca un animal bolnav si haituit. Ne uitam in urma si nu ne vine sa credem ca au trecut doua decenii de sperante zadarnice. Nimic din ce-am visat nu s-a implinit. In jurul nostru domnesc stagnarea si deziluzia, inceputurile neterminate, politica murdara, cu degetul pe tragaci, manipularea televizata. Lipseste o viziune, un proiect national de salvare. Lipseste harta viitorului. Trista priveliste n-a cazut din cer. Au creat-o politicienii si romanii insisi. Cum a fost turcul, asa a fost si pistolul. Nu mai putem sa ne ascundem dupa deget. Ca o confirmare, academicianul F
lorin Constantiniu, istoric de prestigiu european, ne pune in fata o oglinda necrutatoare in care, daca avem curajul sa privim, ne vom afla poate izbavirea.
"Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre in decembrie 1989 au fost ratate"

- Cum evaluati, fara menajamente, cele doua decenii de libertate din viata noastra, domnule profesor?

- Ca pe un inaugural ratat. In istoria fiecarui popor exista evenimente cruciale, care inaugureaza o noua etapa in evolutia societatii. Decembrie '89 a fost un astfel de eveniment: crucial, innoitor, fondator. Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre au fost ratate si, astfel, Romania imparte cu Bulgaria si Albania ultimele locuri din clasamentul tarilor foste comuniste.

- Pentru un individ, 20 de ani inseamna mult, aproape o treime din viata. Ce reprezinta pentru istorici aceeasi perioada?

- Pentru istorici sunt foarte instructive, intr-un astfel de moment, comparatiile cu alte intervale de timp ale istoriei nationale. Iau doua exemple de perioade cu o intindere de doua decenii, ca aceea scursa de la caderea regimului comunist. Prima: 1859-1878; a doua: 1918-1938. In primul caz, perioada a fost marcata de un progres uluitor: de la Unirea Principatelor (1859), care pune bazele statului roman modern, la castigarea independentei (1877/1878). Politica de reforme a lui Cuza, in primul rand reforma agrara din 1864, si politica de modernizare promovata dupa aceea de Carol I, au facut ca statul roman sa se smulga din inapoierea determinata - in principal - de dominatia otomana, si sa se modernizeze rapid. Progresele au fost vizibile pe toate planurile: politic, economic, social, cultural. Sa nu uitam ca, in acest interval, apar "Junimea" si Eminescu! A doua perioada: 1919-1938. Iesita dintr-un razboi pustiitor si lovita de o criza economica de o
duritate nemiloasa (1929-1933), Romania a izbutit, totusi, sa inregistreze un remarcabil progres in toate directiile, 1938 fiind anul de varf al Romaniei interbelice.

- Vorbiti de doua perioade exceptionale, domnule profesor! Ce se intampla astazi in Romania se afla la polul opus!

- Intr-adevar. Am ales aceste doua perioade tocmai pentru ca ele sunt cele mai potrivite spre a fi comparate. In toate cele trei cazuri, avem de-a face cu inaugurale: in 1859, asa cum am spus, se aseaza temelia statului roman modern; in 1918, se desavarseste unitatea nationala a romanilor; la 22 decembrie 1989, se inchide "paranteza" comunista, deschisa in 1945 de ocupantul sovietic, si se reintra pe fagasul dezvoltarii firesti a societatii romanesti. Veti fi de acord - sper - ca la cea mai sumara comparatie, perioada postdecembrista apare cu o intristatoare saracie de rezultate. Suntem liberi, este adevarat, dar a progresat in vreo directie Romania? Sunt, astazi, romanii mai fericiti? Exista un mare ideal national care sa-i mobilizeze pe romani? In raport cu 1859-1878 si 1918-1938, ultimii 20 de ani nu ne dau decat infime temeiuri de satisfactie si deloc de mandrie.

"Clasa politica s-a aruncat asupra Romaniei cu un singur gand: sa se imbogateasca. A jefuit cum nici hulitii fanarioti n-au facut-o"

- De ce, in ultimii 20 de ani, romanii nu au mai fost in stare sa repete performantele din perioadele pe care le-ati amintit?

- Parerea mea este ca perioadele de progres sunt asigurate de conjugarea eforturilor elitei politice si intelectuale cu angajarea plenara a maselor intr-un proiect national, mobilizator si stimulator. In 1859, generatia pasoptista (Mihail Kogalniceanu, Ion C. Bratianu), cea mai creatoare generatie a istoriei romanesti, s-a aflat la unison cu societatea moldo-munteana, care voia unirea si independenta. In 1918, generatia Marii Uniri (Ion I. C. Bratianu, Take Ionescu, Nicolae Iorga) s-a aflat la unison cu societatea care voia "Romania Mare" si afirmarea ei pe plan european. Din 1989, societatea romaneasca a fost profund divizata (vezi "Piata Universitatii"), lipsita de un proiect national si incapabila sa-si mobilizeze resursele pentru a valorifica sansele ce i se ofereau: in primul rand, unirea Republicii Moldova cu Romania. Pe scurt, nici clasa politica, nici societatea romaneasca nu au fost in masura sa asigure inauguralului din decembrie 1989
justificarea imenselor posibilitati oferite de caderea comunismului.

- Cu alte cuvinte, putem vorbi de o "ratare" postcomunista a Romaniei?

- Vorbim de clasa politica si de societatea romaneasca. Cea dintai a intrunit trei superlative: cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai aroganta din istoria Romaniei. Lipsita de expertiza, avida de capatuiala si sigura de impunitate, ea s-a aruncat asupra Romaniei cu un singur gand: sa se imbogateasca. A jefuit cum nici hulitii fanarioti n-au facut-o. Responsabilitatea ei fata de situatia catastrofala a Romaniei este imensa.Astazi, constatam ca industria este lichidata, agricultura e la pamant, sistemul de sanatate in colaps, invatamantul in criza, individualitatea Romaniei pe plan international disparuta. Criza economica nu a facut decat sa agraveze relele care au precedat-o. Incompetenti, guvernantii nu au stiut sa atenueze socul crizei ce ne-a lovit. Daca Romania profunda se zbate in dificultati si deznadejde, clasa politica prospera. Case peste case (oameni politici cu patru, cinci, sase locuinte; te intrebi ce vor fi facand in ele), vile in
tara si strainatate, masini de lux etc. s-au strans in proprietatea clasei politice. Stiam ca avutia este rezultatul unei activitati economice. Acum, vedem ca politica este mijlocul cel mai sigur de imbogatire.

"Un popor de oi naste un guvern de lupi"

- Cine este vinovat de aceasta situatie?

- Cred ca principalul vinovat de aceasta situatie este insusi poporul roman! El ilustreaza perfect observatia ca "un popor de oi naste un guvern de lupi". Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea romanilor, au permis clasei politice sa-si bata joc, nepedepsita, de tara. Lipsit de spirit civic, poporul roman nu a fost capabil, in acesti 20 de ani, sa traga la raspundere clasa politica sau sa "tempereze" setea ei de inavutire. Pe roman nu-l intereseaza situatia generala. Daca prin fin, nas, cumnat, amic etc., si-a rezolvat pasul lui, restul duca-se stim noi unde! Mostenirea multiseculara a lui hatar si bacsis a ramas atotputernica. Cum sa indrepti o tara, cand cetatenii ei se gandesc fiecare la sine si nu la binele comun!?Astazi, asistam la situatii si mai dramatice. Romanii pleaca - din nevoia de castig - sa lucreze in Spania sau Italia, sa lupte in Afganistan. Energii si vieti se irosesc astfel in beneficii straine. Nu poti sa-i condamni: mai bine sa
lucreze pentru straini, decat pentru noii ciocoi postdecembristi, care ii trateaza cu un dispret suveran.

- Intrarea Romaniei in NATO si UE a fost, totusi, o biruinta postdecembrista.

- Sa fim seriosi! Am intrat in NATO pentru ca SUA, factorul decisiv al Aliantei, au vrut-o. Aduceti-va aminte ca, in 1997, cand Romania a dus o campanie pe cat de zgomotoasa, pe atat de inutila, SUA ne-au inchis usa la summit-ul de la Madrid. In dorinta de a castiga bunavointa Washingtonului, am incheiat tratatul dezastruos cu Ucraina, fara a obtine nici un folos. Dupa 11 septembrie 2001, evaluarea americana s-a schimbat radical. In lupta impotriva terorismului islamic, SUA aveau nevoie de noi aliati; in acest context, Romania a devenit membra a NATO. A fost o decizie americana, nu un merit al guvernantilor romani. O situatie similara, si in cazul intrarii in Uniunea Europeana. Directoratul marilor puteri ale Uniunii a decis extinderea ei in Est. Daca avem un dram de sinceritate, trebuie sa recunoastem ca suntem inca departe de a fi o tara la nivelul standardelor vest-europene, care sunt ale Uniunii. Directoratul marilor puteri a considerat insa ca este
in interesul sau aceasta extindere, si atunci, la gramada - iertati-mi expresia! - am intrat si noi.

"Patriotismul e privit, in anumite cercuri ale intelectualitatii noastre si ale societatii civile, ca o boala rusinoasa"

- Ce-i lipseste Romaniei pentru a fi din nou ceea ce a fost candva?

- O "mare idee", un mare proiect national. Inainte de 1859, a fost Unirea; inainte de 1918, a fost desavarsirea Unirii. Astazi nu ne mai insufleteste nici un ideal mobilizator. In perioada interbelica, Cioran ar fi vrut ca Bucurestiul sa devina Bizantul sud-estului Europei. Si, fara nici o exagerare patriotarda, ar fi putut deveni. Astazi nici nu vrem, nici nu putem sa ne afirmam. Economic, Romania a devenit o piata de import. Nu cunosc vreun produs romanesc vestit la export. Practic, suntem un fel de colonie.In politica externa, am disparut de pe harta diplomatica a Europei. In plan cultural, scriitorii romani asteapta, in continuare, Nobelul... In stadiul actual, cred ca sectorul in care Romania ar fi putut sa se manifeste cu sanse de succes era cel cultural-stiintific.Din nefericire, guvernantii postdecembristi si-au batut joc de invatamantul romanesc, supus la tot felul de "reforme" si "programe" inepte si distructive. Daca, din randul elevilor sau
studentilor, au iesit elemente de valoare, ele sau au plecat in strainatate sau au disparut in mediocritatea din tara. Aveam sansele sa fim Bizantul Europei de Sud-Est. Am ramas insa la periferia Europei.

- Mondializarea ameninta structura fiintei nationale. Se poate sustrage Romania acestui carusel mortal?

- Mondializarea este un proces caruia Romania nu i se poate sustrage, dar caruia ii poate rezista. Nu o rezistenta, as spune, de caracter antagonic, ci printr-o afirmare a identitatii nationale. In Franta, tara cu o atat de veche si stralucita cultura, guvernul a initiat o dezbatere despre identitatea nationala. La noi, cand cineva abordeaza aceasta problema, se aud imediat voci care il acuza ca este nationalist, nostalgic etc. Patriotismul e privit, in anumite cercuri ale intelectualitatii noastre si ale societatii civile, ca o boala rusinoasa. Americanii - ii am in vedere pe cetatenii SUA - ne ofera cel mai frumos exemplu de patriotism. Noi, care ii copiem in atatea privinte, ramanem indiferenti la minunata lor pilda.

- Mai poate fi patriotismul o valoare in zilele noastre?

- Daca vorbim de un patriotism lucid, da, fara indoiala. Eu unul am aderat la principiul atat de sanatos al "Junimii": "Patriotism in limitele adevarului". Sa-mi iubesc tara si poporul, dar sa nu le ascund niciodata defectele. Poate este o deformare de istoric, dar cred ca identitatea nationala are o componenta esentiala: memoria istorica. Traditia se cultiva, in primul rand, prin cunoasterea istoriei. Cand monumentele istorice se paraginesc si se ruineaza, memoria istorica e pe cale de disparitie.

- Cum credeti ca vor judeca perioada postdecembrista urmasii nostri de peste o suta de ani?

- Peste o suta de ani, cred ca judecata urmasilor si, intre ei, a istoricilor, va fi foarte severa. Anii 1989-2009 vor fi considerati o perioada de declin, clasa politica si poporul roman impartind, in egala masura, responsabilitatea pentru aceasta trista realitate. Sa dea Dumnezeu ca atunci, peste un secol, Romania sa aiba situatia fericita pe care a ratat-o astazi!

* Ion Longin Popescu